Ajunul Bobotezei este cunoscut şi pentru diferite obiceiuri şi credinţe populare. Dimineaţa, înainte de aprinderea focului, se strânge cenuşa din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presară pe straturile cu legume pentru a le face rodnice şi a le proteja de animale sălbatice. Fânul de sub faţa de masă şi bulgării de sare care se pun pe masă la cina din Ajun se adaugă în hrana animalelor pentru a le feri de farmece, de boli şi de duhurile rele. În acelaşi scop este folosită şi agheasma luată de la preotul care vine cu Iordanul.

Se mai spune că ajunul Bobotezei este cea mai geroasă zi a anului şi că în această noapte viitorul poate fi citit în oglindă.

În Bucovina, dar şi în unele sate din Ardeal, în ajunul de Bobotează se colindă. Tot acum, se fac şi se prind farmecele şi descîntecele, se află ursitul, se fac prorociri ale timpului şi belşugului din noul an.

In Ardeal se intampina Boboteaza cu un obicei stravechi, numit Chiralesa. Acest ritual agrar s-a păstrat de peste trei secole şi constă în stropitul livezilor şi înconjuratul gospodăriilor pentru ca în anul care tocmai a început gospodarii să aibă recolte bogate. Urmând oarecum modelul colindelor, Chiralesa este socotit un obicei de purificare a spaţiului şi de invocare a rodului bogat. Baietii înconjurau de trei ori toate construcţiile din gospodărie, sunând din clopoţei sau fiare vechi, strigând "Chiralesa, /Spic de grâu, /Pâna-n brâu /Roade bune /Mană-n grâne!" sau numai Chiralesa; acest cuvânt provine din neo-greacă şi înseamnă "Doamne miluieşte!". Exista credinţa că, strigând Chiralesa, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei.